Wednesday, March 4, 2015

Ce le place blogger-ilor

Suntem în manio-blogăreală. Mass-media este cea care alimentează tot acest fenomen. Am observat că majoritatea vedetelor, politicienilor, oamenilor de presă mai mult sau mai puţin cunoscuţi şi-au făcut blog-uri. Nimic rău în asta, din punctul meu de vedere îşi poate face blog toată România, nu mă dranjează. Dar media pune un accent atât de mare pe chestia cu blog-urile încât a devenit plictisitoare. Nu înţeleg ce este atât de extraordinar în toată chestia asta. Că încep ei să spună pe la buletinele informative sau prin presa scrisă cum că X politician sau Y vedetă a scris pe blog-ul personal NU ŞTIU CE. Uau! Dacă a scris pe blog-ul personal înseamnă că e super tare, adică extraodinar, deosebit, nemaipomenit. Aceleaşi subiecte le-ar fi abordat poate într-o emisiune sau într-o declaraţie dar asta nu e aşa important ca postul ei/lui de pe blog-ul personal.

Nu mi se pare nimic ieşit din comun ca cineva (un personaj cunoscut) să aibă păreri personale şi să le expună undeva. Dintre toate persoanele publice din România mie îmi place mult cum scrie Dana Nălbaru. Mulţi au criticat-o cum că scrie chestii prea simple, chestii cotidiene din viaţa oricărui om normal. Poate s-au obişnuit cu stilul unor vedete care încearcă să se facă cunoscute prin diferite metode josnice şi nu pot realiza că unii oameni mai au şi principii, bun-simţ, viaţă personală care nu trebuie povestită în gura mare în presă. Tocmai de aceea îmi place Dana: pentru că scrie simplu, sincer şi din inimă.

Există mai multe categorii de bloggeri. Hai să vorbesc despre modul în care aleg unii să scrie. Consider că fiecare e liber, absolut liber să scrie ce doreşte pe blog-ul lui personal. Că de aceea e blog personal, să scrii ce vrei tu în el nu ce-ţi spun alţii sau cum ar trebui să scrii ca să faci rost de cititori. Apreciez bloggerii care au un concept definit şi care scriu sincer. Acest lucru se observă imediat. Pentru mine un om transmite mult mai multe în scris decât dacă mi-ar vorbi face 2 face.

Unora le place să scrie despre sport, altora despre desene animate, să pună link-uri de pe youtube, să scrie poveşti pentru copii etc. Altora le place să facă traffic stârnind scandaluri pe aici prin blogosferă. Cum fac asta? Aaa, păi simplu. Dau un link către un blog pe care l-au găsit ei dând click-uri şi încep să critice şi să facă de doi lei autorul, asta în condiţiile în care nici măcar nu îl cunosc. Nu înţeleg de ce pe unii îi interesează atât de mult ce fac alţii pe blog-urile lor?! Sincer, de ce ar trebui să mă supăr eu că unul pune link-uri de pe youtube sau altul pune poze cu ScoobyDoo? E blog-ul lui frate! Să facă ce vrea cu el. Nu-ţi place, nu citi! E simplu, regula se aplică în mai multe ocazii şi cu mai multe lucruri, ar trebui să o ştii. Dar nu, ei nu fac aşa… pentru că le place să işte scandaluri şi să arate cât de buni sunt ei faţă de alţi bloggeri care, apropo, nici nu merită să fie în blogosferă.

Este un astfel de personaj aici pe wordpress care numai cu aşa ceva se ocupă. Intru rar pe blog-ul persoanei şi numai de astfel de posturi dau. Şi metoda inversă celei cu critica este cea cu lauda şi cu pupatul… hai să zicem pe obraz, a altor bloggeri cunoscuţi că vezi Doamne poate îl bagă în seamă vreodată ăla cunoscut pe ăla necunoscut şi aşa mai câştigă nişte publicitate. E naşpa rău aceste lucruri! E e e!

Îm ultima vreme mi s-a sugerat (într-un mod mai mult sau mai puţin plăcut) să scriu mai serios. Nu ştiu ce înseamnă pentru acei oameni mai serios pentru că nu am avut curiozitatea să întreb. Eu scriu cum simt şi cum vreau. Scriu pentru mine în primul rând şi apoi pentru alţi 3 cititori fideli pe care sunt sigură că îi am. E de ajuns să ştiu că 3 oameni mă citesc constant şi pentru mine contează mult. Dacă eu am inspiraţie pentru un post amuzant scriu amuzant, dacă am poftă să scriu serios şi despre crime scriu asta, dacă am poftă să scriu despre vreme păi scriu despre vreme, nu accept să mi se spună mie cum ar trebui să scriu. Cui îi place cum scriu citeşte, cui nu, citeşte altceva, alt blog, o carte sau burtiera de la Realitatea… nu-mi pasă.

La final trebuie să dau neapărat link către un blog nou-apărut şi care îmi place: aici.

Şi l-am descoperit pe Nălu, de fapt el m-a găsit pe mine şi a dat link către blog-ul meu. Păi dacă vreţi să-l ştiţi pe Nălu daţi click aici.